Experimentul artistic în practicile performative

Co-editor: Editura Universitaria, Craiova

Comparativ cu secolele anterioare, secolul XX s-a remarcat printr-o intensificare a căutărilor, contestărilor, transformărilor profunde și inovațiilor remarcabile în domeniul artelor spectacolului. Cercetarea noastră își propune cartografierea teritoriului artelor spectacolului în secolul XX și identificarea trăsăturilor esențiale, având ca principal cadru și filtru de analiză experimentul artistic. Analiza noastră pornește de la enunțarea fundamentelor teoretice, formulate inițial de manifestele avangardei, și continuă cu examinarea transformărilor și (re)configurărilor succesive, care au contribuit la conturarea formelor sale contemporane. Studiul oferă o perspectivă multidisciplinară asupra artelor spectacolului, analizate în contextul istoric și cultural care a favorizat emergența curentelor și mișcărilor avangardiste, subliniind rolul esențial al experimentului artistic la îmbogățirea limbajelor scenice și a practicilor performative. Am analizat diferitele forme de manifestare ale experimentului artistic, evidențiind tendințele de diversificare și hibridizare, zonele de nișă, precum și fenomene artistice marginale, care nu se înscriu direcțiilor mainstream, dar care au contribuit, decisiv la (re)definirea domeniului artelor spectacolului.  Deși dificil de definit, deoarece, prin însăși natura sa, respinge ab initio orice încercare de a fi încadrat într-o formulă fixă, experimentul artistic este adesea asociat cu expresiile specifice artei postmoderne sau cu metode de creație aflate în opoziție cu formulele estetice tradiționale. După secole în care academismul a impus norme estetice rigide, dificil de „acroșat”, artiștii începutului de secolul XX vor propune o schimbare de paradigmă, orientându-se către noi forme de expresie, prin renunțarea la canoanele tradiționale și afirmarea libertății absolute în actul de creație. Pornind de la această premisă, cercetarea își propune să examineze preocupările și realizările marilor creatori de teatru în raport cu experimentul artistic. În acest context, experimentul – catalizator al inovației artistice în secolul XX – este analizat din perspectiva relației sale cu tradiția, precum și în raport cu direcțiile artistice contemporane, accentuând interacțiunile dintre dimensiunea locală și cea universală, și dialogul dintre cultura orientală și cea occidentală.